luni, 22 august 2016

Când dintr-un vis în altul

Mai aproape de ziua aceea de verde
de caldă și
fără scăpare
răcoare
zvâcnind de departe
dimineața
fără de noapte
singura mea rugăciune
a tot ce începe
a tot ce nu este încă pierdut


Eli Gîlcescu

luni, 15 august 2016

Iubire de excepție

Ce vreme de vremuri!
Și sfârșitul care nu este sfârșit.
Doar ei, apropiindu-se, renunțând la orgolii, înfruntând pașnic sentimentele pentru un „da“ împreună, un „da“ spus în numele iubirii de ieri și de azi, un „da“, nu ca oricare altul, ci așezat, profund, perfect, un „da“, știut de mai devreme, pentru mai târziu, un „da“ nebun de fericire. Iar frumusețea iubirii lor, cea mai frumoasă carte de vizită, lăsată nouă, aducând a flori de toamnă blândă. O toamnă cu sens și savoare, o toamnă agale, ca și cum n-ar mai fi, ca și cum n-a fost vreodată


Eli Gîlcescu

luni, 8 august 2016

Când merii cădeau din picioare

Ne-am întâlnit. Ne-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste a muntelui palmă, când nopțile cele de viață și cântec ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind prin vii, când ploi în ierburi și versuri pe nimic au semănat în inimi, în suflet... Ne-am întâlnit, pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăute, neștiind de frică, înviind limba străbună... Ne-am întâlnit, nemuritori pentru o clipă, virtuți lăsând moștenire pe un val de august, vorbe, fapte, înveșnicind scrinuri, iubiri, fără ascunzișuri în suflet, cu lupii laolaltă, la fereastra copilăriei, niciodată cuvintele, sărutul, dragostea lui Iar, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... și mă încumet, cu sfială, a-mi roti privirea către o altă vreme, când iar ne vom fi aproape; sub vraja poeziei căzând mai mulți prieteni... și cu ei, laolaltă, într-o altă carte, doar cântece de trecut puntea și muntele din mine, din noi, în izvor, acolo unde îi aștept „iar seara, când se lasă cu răcoare, și cerul se întunecă în frumos“


Eli Gîlcescu