vineri, 20 ianuarie 2017

Fir-ar să fie de ger

Aș vrea să te iubesc
pentru poemul tău trist
să te iubesc
la fel de mult
ca să nu uiți zborul
în afară
un zbor de demult
ca și cum ceva
se repetă iarna
ca și cum pretinde că nu
știe ce
dar știe de ce
mi-e tot mai greu
să te găsesc


Eli Gîlcescu

miercuri, 18 ianuarie 2017

La frumusețea ei

Dincolo erai de clarul stelelor
și luna, sfioasă, te urma. 
O, cu mult mai frumoasă era
cristalină, lacrima ta!

Fereastra știe cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braț cum te frângea,
ca o azimă, așa te frângea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara,
înca departe-i Vara. Toamna grea 
Ca un aur pe frunte-ți va sta.

Și Iarnă cândva de vei fi,
mă voi înfășura în frigul tău; 
Ci fii 
Primăvară mereu, 
Strălucitoare, fii limpede zi!



Emil Botta

luni, 16 ianuarie 2017

Și marea



Poveste fără sfârşit
printre linişti
cumva
printre pietrele ei
și ce mâine va fi
cu ce dor
le mai ține în loc

Eli Gîlcescu

duminică, 15 ianuarie 2017

Să-mi aduci aminte

... visul
Visul în care mi se lua totul într-o clipă și mi se dăruia totul în alta, ca niște săruturi încinse dinspre undeva, fără sfârșit atingerea, fără sfârșit mângâierea. Și binecuvântarea de la început de an, dulcea aniversare care mi-a luminat sufletul. Atena, Poseidon, Heinrich Schliemann, Acropola, Marea Egee... Și cum mă bucuram. Înainte de a mi se lua totul, mi se dăruiau alte și alte bucurii. Să fi fost aici în altă viață? Să ne fi căutat, tu-Poseidon, eu-Atena, cu aceeași nebunească dorință de a ne ademeni marea, măslinul... Și din același motiv necunoscut, care nu are nimic de-a face cu timpul, să ne iubim... Și iar într-o închipuire dumnezeiască, cum n-aș îndrăzni să mai sper, nici să mai aștept ceva, fie și dintr-un surâs de tristețe, fie din plânsul de ieri, o mărturie, caldă, de dragoste, un alt vis... Și dacă ai întârzia, aș aștepta veșnica fâlfâire albă...
Aș aștepta

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

De ziua mea

Așteptam trenul. Dacă n-o să vină! Dacă...
Eram fericită, știindu-vă cu șampanie, cu îmbrățișări și sărutul sub vâsc.
Doar trenul meu întârzia. Stăruiam cu privirea, singură, mereu mirată, într-o dulce așteptare.
Era devreme când am ajuns la Otopeni. Aglomerație, lume zgomotoasă.
1 Ianuarie, început de an.
Știi cum se spune în Ardeal:
„Bagă de seamă cine îți trece pragul mai întâi! De-i parte femeiască, vei avea gâlceavă tot anul. Dacă e fecior, vei avea spor și câte și mai câte... ca să meargă bine tot anul“
La aeroport nu m-a sorcovit nimeni. A trebuit eu să-i sorcovesc cu mai mult de 5 euro (o cafea). 
Cu un surâs trist, am trecut la controlul bagajelor, fără ca cineva să-mi zâmbească. Nimeni.
Oare ziua, ziua mea se închidea, încet-încet, ca o durere tăcută și învinsă?


Eli Gîlcescu

vineri, 13 ianuarie 2017

De (ne)trecut iarna

și încă o dimineață
ca și cum m-ar săruta
uneori
șoaptă incertă
alteori
în adâncul inimii
în același loc
până când luna
prin ochii mei ascultând
zăpezile toate
altundeva
alături de tine

Eli Gîlcescu

Ca o mirare de undeva

Și să fi vrut să alerg
diminețile arzând
de aproape
ca un descânt
atât de grațios
de diferit
să le aud
nechemate de nimeni
și de nimic
ca și cum ar fi existat dintotdeauna
în tot largul
de dus
de întors
de atins... marea


Eli Gîlcescu