Coboară pe pământ. Din negre gânduri
Ieşi. Iubeşte feţele perene,
Nu visa la stele şi la nuri,
Ai alte virtuţi ce-ţi curg prin vene.
Ia-ţi povara otrăvită de pe umeri,
Stinge focul, fiindcă ai cu ce,
Şi urmează-ţi visul, fără temeri,
Fiindcă poezia-i leacul cel mai dulce.
Că mulţi te vor citind la patul lor,
De boală şi tristeţe să-i salvezi.
Tu lasă cerul şi Ursa cea cu dor,
Că doar acasă-i locul ce-l visezi.
Că prea le cânţi pe toate cu iubire,
Îţi curge harul cu vârf şi-ndesat
Şi-atâţia au înfulecat din tine,
De-atâtea versuri, li s-a aplecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu