ianuarie 06, 2012

Prietenilor mei de pretutindeni


Azi, s-au sfinţit apele, toate mările şi oceanele. Şi acolo, unde o cruce fu aruncată, ca semn al curajului şi credinţei, acolo, eu am aruncat o urare dragă...
Mă tot gândeam cum să trimit mesajul. Cu primul avion, ajungea într-o zi, cu vaporul, într-o lună-două, cu poşta stelară... Orice alegere făceam, gândurile mele aveau să traverseze oceanul, să zboare peste mări şi ţări şi, până să ajungă la voi, de aici, de departe, să vă poarte noroc. Că vor fi mulţi cei care vor fi ca mine, care repetă, la nesfârşit, multe banalităţi, încât nimeni nu mai crede în ele, dar le aşteptaţi, de fiecare dată, să intre în casele voastre, să vă bucure. Pentru prietenii mei cunoscuţi, pentru cei cunoscuţi fără să-i fi cunoscut, dar poartă acest nume drag şi sfânt, fiului meu, Ion Sebastian, nepoatei mele dragi, Ioana, tuturor – o zi în care apele sfinţite să vă intre în case, să vi le binecuvânteze şi să vă aline sufletul, să vă bucuraţi şi să aveţi rod bogat sporindu-vă împlinirile de azi, de mâine, mereu.
La mulţi ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu