Îmi
văd prea multe găuri
necuvinte
ce
nu rabdă
uitare
printre
sfinte
icoane,
pomeniri,
trufia
este trează
și
vânează
deșertăciunea-i
la
vedere
săracă
și bolnavă
ascunsă-i
doar răbdarea
obosită
vremuri
vin,
oftând
trecutul
iar
cei ce știu că-l știu
nu
știu nimic
de
adevăr,
de
bine
și
de folosință
pe
trei arginți zornăitori
virtutea
o trădează,
umilind-o
„Duminica
de ieri“
încă
vibrează
și
ne iartă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu