miercuri, 30 decembrie 2015

A cincea întrebare

De parcă m-ar trezi
atingerea unei liniști
ca un suspin
netulburat
sărutul
lovind din străfunduri 
glasul sângelui
peste prag de lumini
pe ape
dincolo de vis
de leagăn
prima zăpadă
cântecul meu

Eli Gîlcescu

Noul An

Al celor de dincoace de dincolo, al celor aproape, al celor de ieri, neuitați, al celor arătați, citiți, îndrăgiți, candizi, al celor îndrăznind, aproximați, să ne știe rostul, să ne potrivească mersul, să ne ajungă frumosul pentru tot ce se leagă și ne leagă, să ne meargă toate după suflet, răbdare, încredere, bucurie și înțelepciune !
Noul An, nu oarecare, cel adevărat, al tuturor și la rând, fie cel bun,
binecuvântat, în tihnă și armonie, iluminat!

Eli Gîlcescu

marți, 29 decembrie 2015

Iernile mele

De parcă m-ar trezi
lumina 
abia atunci
ca un suspin
prima zăpadă
cântecul meu
netulburat

Eli Gîlcescu

luni, 28 decembrie 2015

Cea mai tăcută iarnă

Buimăcită de ce a văzut 
atât cât a putut  să vadă
noaptea
n-a auzit dimineața
când mi-a lăsat
cea mai frumoasă iarnă


Eli Gîlcescu

vineri, 25 decembrie 2015

Doar Crăciunul, azi, atât de dumnezeiesc

                               „Dar știi și tu că orice sărbătoare e o tristețe în singurătatea mulțimii“ (Mihai Măceș)


Astăzi, Dumnezeu nu suferă... Nici pentru că nu m-am rugat îndeajuns, nici pentru că am lipsit de la Sfânta Liturghie... E bun cu mine, chiar dacă nu am sărutat crucea înainte de Crăciun și am uitat de milostenie, azi... nici stea într-un vârf de brad n-am așezat pentru sufletul născut din nou, pentru fiecare zi. Dar Dumnezeu este bun cu mine, azi, când ascult colindul, până la jumătatea drumului, atât, ținându-mă de mână, tot mai de departe, până când  cealaltă jumătate, până acolo unde nimeni nu mai știe, nimeni pe lume

Crăciun cu dumnezeiască rodire!

Știai că tot ce atingi azi este dumnezeiesc?
Chiar și sărutul și fiecare gând, cuvânt, fiecare clipă petrcută în lumină...
Dar o carte când atingi, uiți de tine și trăiești povestea ei, povestea care așteaptă

joi, 24 decembrie 2015

Crezi că ninge de Crăciun!

Să mă pot întoarce acolo unde am rămas, să inventez fericiri într-un joc de cuvinte, acolo, în apropierea bradului, să-mi amintesc, să-mi amintesc totul, în mijlocul unui colind, să zâmbesc, să aștept, până într-atât încât să-mi imaginez o poveste, o întâmplare miraculoasă dintr-o altă iarnă, să aud cum cântă pământul, să-i simt neliniștea, aceeași durere... inima mea, a ta, pentru care există ceva la care nu pot renunța, oricât de tristă aș fi, Crăciunul  într-o altă lumină


Eli Gîlcescu


marți, 22 decembrie 2015

Cântând zorilor

Până când dimineți 
asfințind în tăceri
vatra  cu gust de păduri
până când la ferești
și în zori
tot mai departe
inima mea
până când

luni, 21 decembrie 2015

Fără de tine

Mă-ncearcă de o vreme
ca o teamă
de n-ai să vii de strigăt
de n-ai să vii de dor
de noaptea ce-ai strivit-o
ca toate celelalte
în urmă risipite
de n-ai să vii de iarnă
de toamnă și de ploi
de-atâtea neînțelesuri
de îngrădiri
de noi
un cântec de împăcare
un strigăt de întors
pe alocuri 
sunt tot iarnă
în care ești și tu


Eli Gîlcescu

vineri, 18 decembrie 2015

O dimineață de cald


M-ai întrebat dacă mi-a fost vreodată frig de oameni
ca și cum ar mai fi o clipă
odată cu lumina
de câte ori mă sting de ei
ca o făgăduială
până când în urechi se aud clopote
fără margini
dimineți cu soare
prea puțin de trăit

joi, 17 decembrie 2015

Crăciun verde

Deasupra frunții
mai clare atingeri
icoană-n lumină înalță
un dor
de plutire trupului meu
azi
strălucesc iar

Câtă vreme...

Îți desenez un gând
la nesfârșit
de teamă să-l pierd
odată cu pământul care duce la vale
al tău glas

Eli Gîlcescu

miercuri, 16 decembrie 2015

Pierzania iernii

Până când strigătul meu
vinovat
pe un pumn de pământ
tot urme
zăpezi
tot iarnă va fi
tot frig


Eli Gîlcescu

luni, 14 decembrie 2015

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Iarna

„Dacă nu ne-ar căuta, nu ne-ar găsi.“

Oricât timp i-ar trebui
până când dimineața
jucând tăcerile
pe alt tărâm
ar trece-o toată
în dulcele amiezii
până când zăpezile
lumini aprind în noi

Eli Gîlcescu

joi, 10 decembrie 2015

Și amintirile... ca o chemare

Cum încep să scriu
cum mi se face dor
să măsor clipa dintre noi
venind de peste tot și de nicăieri
noapte de noapte
cu mersul orb nelimpezit
tot mai aproape dimineți
sărutând

Amintirile... ca o chemare !



























„În momentul cînd îți pierzi rațiunea de a mai exista, trebuie să-ți faci o filosofie de viață în care să consideri că mai ai de ce să trăiești.“ (Ileana Vulpescu)

miercuri, 9 decembrie 2015

Sărutul fără noi

Și azi și mâine ninge ireal
și încă nu-i apus
nici grea visare
într-un sărut
strivit în zori
de alte lumi 
pârând câ vin de nicăieri
și-acelea de prisos 
te pierd mă pierd
mă sânger                     
tresărind
de câte ori 
înainte de Crâciun


Eli Gîlcescu

marți, 8 decembrie 2015

Fără drum

Au rămas urmele tale
pe fiecare ochi de lumină
încă și încă lumină
de oriunde
cheamă
mă cheamă

luni, 7 decembrie 2015

Doar visez

Să fiu cu tine
să mă îndrăgostesc
să-mi aduci înapoi dimineața
în culori de liliac înflorit
dimineața cu cireși în rugă
unde totul e la locul lui
să mă lași
undeva prea aproape
sau prea departe
să mă rătăcesc
într-un niciunde

pe veci

Eli Gîlcescu

duminică, 6 decembrie 2015

Și câte toamne între noi

Un du-te-vino rătăcit
în altă toamnă
aud ploi
un freamăt sub un cer străin
iubim urâm și înnoptăm
izvoare în tăceri adânci
uitate liniști în cuvânt
lăsând sărutul iarăși mut
prea multe inimi tulburând
sărutul care n-a roșit
până când... 

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Din întâmplare

Şi noaptea, ca o lene, aşa de 'ncet se duce!...“ (Vintilă Horia)

Prin tăceri absurde
isterizându-mi visul
și noaptea cum se duce
cu îmbrățișarea ei
și cum mi-aduni cuminte
pe cel de ieri fior
bătându-mi în urechi
nechemată
dimineața
respiră greu
suspină
nu seamănă cu noi
și saltă din nimic
ca un descânt
din ce în ce mai trist


Eli Gîlcescu

luni, 30 noiembrie 2015

DUSÎNTORS

Din clipa de ieri mai mult... zilenopți
cu pleoape închise, ceas de ceas,
când floarea de sus ascunde un joc
alt braț adormind alte lumi, alt glas
o clipă în inimi de cearcăn albit
tulburate ape de lacrimi de-ajuns
izvoare pierdute, cât le jertfim     
în dulcele-amiezii, tot mai aprins
departe lovind alt dor nesupus,
de dragul tău, aceleași iubiri
mugurind, înflorind mai mult, mai înalt,
una cu tine-n tăceri să ne fim
pentru ziua de mâine, iar încercări,
alt timp al celui neîncercat,
prea puțin timp mai avem
de neauzit, de neînțeles
prea târziu

duminică, 29 noiembrie 2015

Ecouri arămii

În miezul unui vis
slobozit
încolo și-ncoace
la solstițiul pur al pietrei
până în strigătul de nepătruns
printre tăceri
ce scurg
inimi
ca altădată
dacă ar mai fi
să bată
până la tine


Eli Gîlcescu

joi, 26 noiembrie 2015

Am plâns prea puțin

Fără tine 
toamna
părând că vine
de nicăieri
scuturându-se toată
ca o poveste de Crăciun


Eli Gîlcescu

marți, 17 noiembrie 2015

duminică, 15 noiembrie 2015

Zori de hiacint


„Mă las moștenire țărânei ca să cresc din iarba pe care o iubesc“ (Walt Whitman)

Atât de aproape de suflet
prag de neliniști poveri în amurg
fețe neliniști și iar semne tăciuni
din pragul morții înălțând altfel de cer
rodind anotimp de e viu sau nimic
împietrit sau cântând zori de hiacint
zăpezi înghețând zilenopți
până când, până când

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Îmi pare tot mai departe dimineața

Printre strigăte sălbatice
nu mai dau beznei răgaz
nici durerilor până la capăt
sar peste noaptea mâniei aprinse
și iar strigăt până în ziua de azi
tot în necaz se vor cutremura toate
tot în pustie ne vor urni 
tot

Dansul nopților




Chiar în vremea ei în șoaptă
cu o respirație abia simțită
mai aproape de noaptea mea
arată din toate colțurile
apropierea zorilor nopților

luni, 9 noiembrie 2015

Introspecție



Am ales toamna să semene cu cea de azi
cu seninul de un albastru neobișnuit
îmbujorat într-o parte
dimineți
în plină lună a visurilor
cu totul în voia lor
să-mi privești în ochi
oriunde toamna
de dinaintea nopții de pe urmă
neaflatul nicăieri
fără să însemne mai mult
prea târziu noiembrie
nicăieri

joi, 5 noiembrie 2015

Celebrând viațamoartea


M-am săturat de toamne
hăituite
ca o sălbăticiune
se uită drept în ochi
înaintea zorilor

Îmi taie pofta de viață
mirosul morții


Eli Gîlcescu

marți, 3 noiembrie 2015

Te-am citit toamna


Ți-am citit visele 
precum florile-n zori
rai coborât pe pământ
atât de jos
alt zbucium de plâns 
până când apele dorm
cu gândul acelui timp depărtat
în ciuda toamnei de ieri

ca și cum n-ar fi fost 

Eli Gîlcescu

Ești singur

Azi
și acum ascultând 
ca un ecou ireal 
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ
cad toamne 
în povești
cad 
ghemuite
printre ploi
noapte de zi
de departe
noiembrie 
până lumină 
dincolo lumina

Ești singur
și plouă în toamna ta

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 31 octombrie 2015

A cui toamnă ești


Atunci când începi să roșești
încurcată de dor
acolo unde sărutul împreună tăceri
și cerul prea mic
prea gol
atunci
fără vreun gând răvășit
iar pași
iar inimi târzii
doar atât mai pot fi de folos
cât toamna va fi
tot dor îmi va fi
tot dor pe aici
cine știe cât
cine știe când 
lacrimi dureri
cine știe cum
într-o clipă mă strâng depărtări 

Eli Gîlcescu
                                                                               

miercuri, 14 octombrie 2015

Când toamna pleacă, vine

Dacă toamna ar putea vorbi
nedeslușite priviri
ca o senzație spre nicăieri,
priviri, îndoieli, prea multe rătăciri,
toate la un loc, în același timp,
fără milă...

Dacă toamna ar putea vorbi
să-i auzi de aproape
fără neliniști însăși făptura
fiecare zi,
atât cât să nu uiți
ce toamnă ar fi putut să fie

duminică, 11 octombrie 2015

(Des)CÂNTEC IUBIRII

M-ai îndepărtat fugind...
să descânți ploaia
cu glasul meu să mângâi,
să aud cum ochii arși de trudă      
răzbat către lumină prin ramurile goale
să văd cum se petrec, cum plâng,
cum se înfioară, cum stârnesc
freamăt peste fiecare piatră,
peste frunze
cum își aud sfârșitul
cum tac.

joi, 8 octombrie 2015

Mă caută cărare

Când  ai lăsat tăcerea
să strângă zile-rugi din urmă     
un surâs de stele
cu voie, fără voie, vetre,
la-ntâmplare, bătăi de inimi,
neguri aruncă pe pustii
adevăr să înviez
și astfel să găsesc o cale,
departe să alerg, să stau,
să nu auzi cum strig

duminică, 4 octombrie 2015

Toamna și cât mai rămâne din ea


Mi-e toamnă într-o clipă

prea departe de propria umbră,

de zgomot, de lume,

de răni care dor,


neștiind încotro s-apuce

luni, 28 septembrie 2015

Simfonie într-un strop de ploaie

Cum să-ți fiu sărut de o clipă
cu ploaia în spate
grădina sluțită și vetrele sparte
mult, tot mai mult
răscolind cântecul sacru
de aproape
pământul cu apele plânse
încă o dată frunza
dincolo de lumi
cheamă

sâmbătă, 26 septembrie 2015

De a fi ce-am fost

Când mi-am rostit povestea
Încercatu-m-au dureri
Iartă-mi-le, Doamne, toate
Tot
Orice noapte zi
Ceruri condamnate
Neîmblânzite firi
Strigătul întors
Smuls  din rădăcini
Din ape
Împreună-mă cu tot
Și toate
Într-un colț de lume
Lumină-mă, dacă ți-am fost

miercuri, 23 septembrie 2015

De mai există toamne


























Cu  pumnii strânși de lacrimi, mușcând din ziduri ape
Și liniști fără sprijin, să arunc iar bucurie,
Seara dimineaţa la amiezi, glasului meu

marți, 22 septembrie 2015

Infernul toamnei

Încleștat pe fiecare silabă,
întru câtva resemnat
toamna strigăt întors
când pași înșiră romantic
bântuit de sete de flori
mai schimbă priviri
și tăceri peste frunzișul năuc
iar toamna
iar noapte
lăsând un gol de dureri
printre pomi trântiți de culori
nebunatice punți
evadări
un sărut în ecou
ultimul zbor