Fața nevăzută a iernii

Te-am visat în „Iubiria“ adâncă și rece.

Îmi era dor de mare și sete...

Încercam să-ți ating mâna,

dar clipa de ieri ne-a împletit clipele pentru o clipă,

acolo în dreptul inimii,

în nebunia culorilor smulse din trupul meu,

cu neputință de oprit

până-n zori, abia înflorind, din întâmplare,

învelindu-le apoi, rând pe rând, 
în tăceri

când măsurau depărtări,

când îmbrățișau culmi și copaci, 

margini de hotar, umbre stinghere,

dimineți tot mai albe,

rătăcind printre iernile mele

clipa divină

cel mai frumos colind

Eli Gîlcescu