O continuă mirare
poate nu mi-ar fi de-ajuns
schimbul
de tăceri
acolo
în mijlocul nopții
să mai pot
să îndur
din ce
în ce mai aproape
secunda
de îndoială
să mai
pot să strig
singurul
adevăr
acel
ceva
inutil
care
încă mă cheamă
(Eli Gîlcescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu