Netihna iernii

Am rămas într-o gură de întuneric 

lângă izvoare
fără rugăciune
doar tăceri mă ţineau 

în zori
într-un singur alb 

ecoul pietrei 

mereu fugărit

șuier prelung 

iar
cântec de îngeri
cer și pământ lăcrimau
să se veselească toți

Eli Gîlcescu