ce bine i-ar fi s-o auzi cum crește
prin cețurile uitării
cum prind viață
aidoma
diminețile atât de dimineață
rămân cu ochii mult timp
înspre altă noapte
altă singurătate
în colțul tulburat de aduceri aminte
cu rânduială parcă dintr-un adânc
veșnica neliniște
fără hodină
peste mozaicul fără de umbră
doar atunci
aceeași clipă
altă pustie
ca un ecou pe pământ
în căutare
lumină
lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu