ianuarie 15, 2017

Să-mi aduci aminte

... visul
Visul în care mi se lua totul într-o clipă și mi se dăruia totul în alta, ca niște săruturi  dinspre undeva, fără sfârșit atingerea, fără sfârșit mângâierea. Și binecuvântarea de la început de an, dulce aniversarea care mi-au luminat sufletul. Atena, Poseidon, Heinrich Schliemann, Acropola, Marea Egee... Și cum mă bucuram. Înainte de a mi se lua totul, mi se dăruiau alte și alte bucurii. Să fi fost aici în altă viață? Să ne fi căutat, tu-Poseidon, eu-Atena, cu aceeași nebunească dorință de a ne ademeni marea, măslinul... Și din același motiv necunoscut, care nu are nimic de-a face cu timpul, într-o închipuire dumnezeiască, fie dintr-un surâs din împrejurul tău, fie din plânsul de ieri, să aștept veșnica fâlfâire albă.


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu